Informaţii utile din domeniul legislaţiei muncii:

1. Timpul de muncă mai mare de 8 ore.
Conform Codului Muncii, durata zilnică normală a timpului muncii constituie 8 ore. Pentru unele genuri de activitate, prin convenţie colectivă se poate stabili o durată a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.
Anexa Convenţiei Colective (nivel naţional) nr.2 din 09.07.2004 cu privire la timpul de muncă şi odihnă cuprinde Lista profesiilor, (49 de profesii) pentru care se permite durata zilnică a timpului de muncă de 12 ore, urmată de o perioadă de repaus de cel puţin 24 de ore.
Această listă este una exhaustivă, de aceea, munca angajaţilor ale căror profesii nu se cuprind în lista menţionată se consideră ilegală, iar persoanele vinovate pot fi trase la răspundere administrativă (amendă). 

2. Muncă de noapte.
Conform legislaţiei în vigoare se consideră muncă de noapte - munca prestată între orele 22ºº-6ºº. Durata muncii (schimbului) de noapte se reduce cu o oră, cu excepţia muncii salariaţilor pentru care este stabilită durata redusă a timpului de muncă, precum şi salariaţilor angajaţi special pentru munca de noapte, dacă contractul colectiv de muncă nu prevede altfel.
  Fiecare angajator trebuie să asigure ca fiecare salariat care, într-o perioadă de 6 luni, prestează cel puţin 120 de ore de muncă de noapte să fie supus unui examen medical din contul angajatorului.
 Nu se admite atragerea la munca de noapte a salariaţilor în vîrstă de pînă la 18 ani, a femeilor gravide, a femeilor aflate în concediul postnatal, a femeilor care au copii în vîrstă de pînă la 3 ani, precum şi a persoanelor cărora munca de noapte le este contraindicată conform certificatului medical. Invalizii de gradul I şi II, femeile care au copii în vîrstă de la 3 la 6 ani (copii invalizi în vîrstă de pînă la 16 ani), persoanele care îmbină concediile pentru îngrijirea copilului cu activitatea de muncă şi salariaţii care îngrijesc de un membru al familiei bolnav în baza certificatului medical pot presta muncă de noapte numai cu acordul lor scris. Totodată, angajatorul este obligat să informeze în scris salariaţii menţionaţi despre dreptul lor de a refuza munca de noapte.
  Contractul individual de muncă încheiat cu salariaţii care preastează muncă de noapte trebuie să conţină detaliat clauze referitoare la regimul de muncă, regimul de odihnă, condiţiile de retribuire a muncii, inclusiv salariul funcţiei, compensaţiile, inclusiv pentru munca prestată în condiţii grele, locul de muncă.

3. Sunt obligaţi salariaţii care în prima jumătate a lunii ianuarie s-au aflat în concediu anual de odihnă sau în concediul medical, să iasă la lucru în zilele de 16 ianuarie, 13 februarie, 13 martie prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.749 din 25.11.2009 cu privire la zilele de muncă şi de odihnă din luna decembrie 2009 şi din lunile ianuarie - martie 2010?
La aceasta întrebare, pe paginile revistei Contabilitate şi Audit nr.12 răspunde dl Tudor Capşa, care precizează că regimul juridic al timpului aflării salariatului în concediul de odihnă sau medical nu este legat de regimul de muncă şi de odihnă lunar (sau săptămînal) stabilit la întreprindere, atît pe perioada concediilor menţionate mai sus cît şi după finisarea acestora. Cu alte cuvinte, salariatul după finisarea concediilor este obligat să respecte regimul de muncă al întreprinderii, astfel el fiind obligat să iasă la lucru în zilele de 16 ianuarie, 13 februarie, 13 martie, prevăzute de Hotărîrea Guvernului nr.749.

Informatia este pregatita de compania de audit OptimAudit SRL